Neurochirurgia spinală este o ramură a chirurgiei care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor coloanei vertebrale, măduva spinării și nervii adiacenți. 

Lista afecțiunilor tratate cuprinde hernia de disc, stenoza spinală, spondilolistezis, tumori spinale, traumatisme ale coloanei vertebrale și alte tulburări care afectează măduva spinării sau nervii spinali prin tehnici chirurgicale avansate precum microchirurgia și chirurgia minim-invazivă.

Obiectivul principal al neurochirurgiei spinale este de a restabili funcția și mobilitatea, de a ameliora durerea și de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu afecțiuni ale coloanei vertebrale și ale măduvei spinării.

Tehnicile minim-invazive utilizate la CLINICCO au avantaje precum perioade de recuperare mai scurte, riscuri reduse complicații postoperatorii și cicatrici mai mici.

Hernia de disc lombară este afecțiunea coloanei vertebrale în care materialul din interiorul discului intervertebral iese în afară, exercitând presiune asupra nervilor din apropiere. Aceasta poate provoca dureri intense în partea inferioară a spatelui, în regiunea lombară, care pot iradia către picioare și alte zone ale corpului. 

Cauze posibile: deteriorarea discului datorită vârstei îmbătrânirii, leziuni cauzate de suprasolicitare sau mișcări bruște care pun presiune asupra coloanei vertebrale. 

Tratament chirurgical:

Microdiscectomia este o procedură chirurgicală minim-invazivă ce se realizeaza sub microscop operator. Această intervenție este realizată pentru a îndepărta materialul discului intervertebral herniat care presează nervul, reducând astfel durerea și alte simptome asociate.

Este o procedură eficientă și sigură care oferă pacienților o ameliorare semnificativă a simptomelor și o revenire rapidă la activitățile normale. Cu toate acestea, fiecare pacient este unic, iar recuperarea poate varia în funcție de factori precum starea generală de sănătate și gradul de afectare a discului herniat.

Pacientul va trebui să urmeze la domiciliu indicațiile oferite de medic și kinetoterapeut. Cei mai mulți pacienți pot începe să se mobilizeze la câteva ore de la intervenție iar spitalizarea durează în medie 3 zile.

HERNIA DE DISC CERVICALĂ 

Hernia de disc cervicală poate cauza compresie a rădăcinilor nervoase sau a măduvei spinării în coloana cervicală, provocând durere, amorțeală, slăbiciune și alte simptome în brațe, umeri și alte zone ale corpului. 

În cazurile severe sau în care tratamentul conservator nu oferă ameliorare suficientă a simptomelor este indicata interventia chirurgicala.

• Discectomia cervicală anterioră:

Procedura implică abordarea herniei de disc cervicale prin partea din față a gâtului. Chirurgul îndepărtează discul intervertebral și cel herniat care exercită presiune asupra nervilor sau a măduvei spinării. De obicei, este plasată o cușcă între vertebrele adiacente pentru a menține înălțimea și stabilitatea coloanei cervicale.

• Ablatia herniei cervicale prin abord posterior:

Această procedură implică abordarea herniei de disc cervicale prin partea din spate a gâtului. Chirurgul îndepărtează o parte din lamina (structura osoasă) pentru a accesa discul herniat și a elibera presiunea asupra nervilor spinali.

Alegerea procedurii chirurgicale optime depinde de mai mulți factori, inclusiv localizarea herniei de disc, severitatea simptomelor și starea generală de sănătate a pacientului.

Stenoza degenerativă de canal spinal este o afecțiune care rezultă din îngustarea canalului spinal (la nivel cervical, toracal sau lombar), care conține măduva spinării și rădăcinile nervoase provocând o compresie asupra acestora.

Simptome precum durerea, amorțeala, slăbiciunea membrelor și dificultăți în mișcare sunt comune.

Scopul tratamentelor chirurgicale este eliberarea spațiului și reducerea compresiei asupra măduvei spinării și a nervilor spinali prin următoarele tehnici:

• Decompresia posterioară fără fuziune (decompresia elementelor nervoase) se indică la pacienții care prezinta simptome radiculare sau mielopatii, neresponsive la tratament conservator. Lamino-foraminotomiile sunt de obicei folosite în decompresia maduvei spinarii cu menținerea stabilității vertebrale. Atunci cand se impune, se foloseste tehnica de recalibrare a canalului și undercutting (decompresiune bilaterala prin abord unilateral).

• Decompresia posterioară cu fuziune (amplasare de șuruburi si tije) previne posibilitatea de instabilitate vertebrală prin îndepărtarea unei cantități mari de țesut osos pentru eliberarea țesuturilor nervoase.

• Decomprimarea interspinoasă implică plasarea unui dispozitiv interspinos (spacer interspinos) între procesele spinoase pentru a menține deschis canalul spinal și pentru a reduce compresia asupra măduvei spinării. Se recomanda pentru pacienții cu stenoză spinală moderată – severă, sau cu simptome predominante de claudicație spinală.

Osteodiscita este o afecțiune medicală care implică inflamația sau infecția discurilor intervertebrale și a vertebrelor adiacente. Această condiție poate apărea ca urmare a unei infecții bacteriene, fungice sau virale care afectează coloana vertebrală.

Infecția poate să apară prin diseminare hematogenă (când bacteriile sau alte microorganisme ajung în discurile intervertebrale prin intermediul fluxului sanguin), prin extensie directă de la o infecție adiacentă sau prin traumatisme sau proceduri chirurgicale anterioare la nivelul coloanei vertebrale.

Simptomele osteodiscitei pot include durere localizată în zona afectată a coloanei vertebrale, sensibilitate la palpare, rigiditate sau limitare a mișcării coloanei vertebrale, febră, frisoane, oboseală și, în cazuri severe, slăbiciune sau paralizie la nivelul membrelor.

Diagnosticul osteodiscitei implică de obicei imagistică medicală, cum ar fi radiografiile, CT-ul sau RMN-ul coloanei vertebrale. De asemenea, se pot efectua analize de sânge și de cultură pentru a identifica agentul patogen responsabil de infecție.

Tratamentul osteodiscitei poate include administrarea de antibiotice sau antifungice pentru a combate infecția, gestionarea durerii cu analgezice, terapie fizică pentru a menține mobilitatea coloanei vertebrale și, în cazuri severe sau refractare la tratament conservator, intervenții chirurgicale pentru drenajul abceselor și/sau pentru îndepărtarea țesutului infectat.

Tumorile vertebrale sunt creșteri anormale de celule care se formează în sau în jurul vertebrelor din coloana vertebrală. Aceste tumori pot fi benigne (noncanceroase) sau maligne (canceroase), și pot proveni fie din țesutul osos al vertebrelor (tumori osoase primare), fie din alte tipuri de celule care se extind în coloana vertebrală de la alte părți ale corpului (tumori metastatice, cele mai frecvente provenind de la plamani, san, prostata, rinichi, tiroida).

Simptomele tumorilor vertebrale pot varia în funcție de tipul și localizarea tumorii, dar pot include durere persistentă în spate sau în zona afectată a coloanei vertebrale, slăbiciune sau amorțeală în membrele inferioare sau superioare, dificultăți de mers sau de control al vezicii urinare și intestinale, și deformități ale coloanei vertebrale.

Diagnosticul tumorilor vertebrale implică de obicei imagistică medicală, cum ar fi radiografiile, CT-ul sau RMN-ul coloanei vertebrale, pentru a vizualiza și caracteriza tumorile. Biopsia poate fi necesară pentru a confirma tipul și malignitatea tumorii.

Tratamentul tumorilor vertebrale depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul și stadiul tumorii, localizarea acesteia și starea generală de sănătate a pacientului. Opțiunile de tratament pot include: ablatia chirurgicala, radioterapia, terapia tintita, terapia hormonala, chimioterapia

Este important să se consulte un medic specialist pentru evaluarea și tratamentul adecvat al tumorilor vertebrale, deoarece fiecare caz poate fi unic și poate necesita o abordare personalizată. Tratamentul timpuriu și adecvat poate îmbunătăți prognosticul și calitatea vieții pacientului.

O fractură vertebrală este o leziune a unei sau mai multor vertebre din coloana vertebrală. Aceasta poate apărea ca urmare a unui traumatism, cum ar fi o cădere, un accident de mașină sau un eveniment sportiv, sau poate fi cauzată de afecțiuni medicale precum osteoporoza, care slăbește oasele și le face mai susceptibile la fracturi.

Kyphoplastia și vertebroplastia sunt proceduri minim-invazive utilizate pentru tratarea anumitor fracturi vertebrale care pot apărea ca urmare a osteoporozei sau a altor patologii care afectează densitatea osoasă.

Ambele proceduri implică injectarea de ciment special în vertebrele afectate pentru a le întări și pentru a reduce durerea asociată cu fracturile vertebrale.

• Vertebroplastia

 În timpul vertebroplastiei se introduce un trocar sub ghidaj radiologic în vertebra fracturată, apoi cimentul este injectat în vertebra pentru a întări structura osului și pentru a reduce durerea.

Folosind ghidajul imagistic, trocarul este poziționat corect, cimentul este injectat lent pentru a asigura distribuția uniformă a acestuia în interiorul vertebrei.

Procedura se realizeaza într-o singură ședință. Pacientul este externat la maxim 2 zile.

• Kyphoplastia

Kyphoplastia este similară cu vertebroplastia, dar implică utilizarea unui balon special înainte de injectarea cimentului. Balonul este introdus în vertebra fracturată și umflat pentru a restabili înălțimea și forma, apoi cimentul este injectat în vertebra pentru a menține înălțimea și a reduce durerea.

Atât vertebroplastia, cât și kyphoplastia sunt proceduri minim-invazive care pot oferi o ameliorare semnificativă a durerii și o îmbunătățire a calității vieții pentru pacienții cu fracturi vertebrale. 

Infiltrațiile spinale  

Infiltratia sub ghidaj imagistic este o procedură minim-invazivă care tratează afecțiunile discale, spinale și articulare. Tratamentul este injectat sub ghidaj pentru o precizie și eficiență maximă. 

Tratează: durerile, amorțeala, și alte senzatii neplacute astfel încât pacientul să-și poată relua activitățile normale rapid. Tratamentul nu produce modificări structurale la nivelul coloanei vertebrale.

O infiltrație spinală include un amestec de medicamente ce sunt livrate în spațiul epidural al coloanei vertebrale.

Infiltrațiile spinale pot reduce inflamația și pot fi eficiente atunci când sunt livrate direct în zona dureroasă. Rezultatele pot dura de la zile la ani cu ajutorul programelor de recuperare medicala.

Infiltrația spinală este indicată în cazul durerii dată de hernii de disc, compresiuni de nervi, stenoze, artroze vertebrale sau spondiloza. 

Infiltrația poate ajuta, de asemenea, să se stabilească dacă intervenția chirurgicală ar putea fi benefică pentru durerea asociată cu o leziune vertebrală sau să ușureze recuperarea după intervenție.

Procedura de infiltrații spinale poate dura cateva minute. Există mai multe tipuri de infiltratii spinale: epidurale, foraminale sau ale fatetelor articulare. Nu necesită internare și activitatea este reluată scurt după tratament. De obicei, medicul va programa o reevaluare la două săptămâni. 

Efectul unei infiltrații este cuprins între șase săptămâni și șase luni. Unii pacienți, care prezintă un rezultat insuficient după prima infiltrație, necesită uneori o reinfiltrare în săptămânile sau lunile care urmează gestului inițial. 

De obicei, infiltrațiile pot fi repetate de trei sau patru ori pe an, datorită efectelor secundare posibile ale supradozării antiinflamatorului.