Glomerulopatiile sunt un grup de boli care afectează glomerulii — unitățile microscopice de filtrare ale rinichilor. Aceste afecțiuni pot duce, în absența unui diagnostic și tratament precoce, la pierderea progresivă a funcției renale și la apariția bolii cronice de rinichi.

Ce sunt glomerulopatiile?
Glomerulopatiile reprezintă afecțiuni ale glomerulilor, structuri aflate în nefroni, responsabile de filtrarea sângelui și formarea urinei. Pot fi:

• Primare – afectarea este limitată la rinichi;
• Secundare – apar ca urmare a unor boli sistemice precum diabetul zaharat, lupusul eritematos sistemic, vasculite sau infecții cronice.

Clasificare și forme clinice:

• Glomerulonefrita acută – debut brusc, frecvent postinfecțios, cu hematurie, edeme, hipertensiune;
• Sindrom nefrotic – caracterizat prin proteinurie masivă, edeme generalizate, hipoalbuminemie și dislipidemie;
• Sindrom nefritic – hematurie, proteinurie moderată, hipertensiune și reducerea funcției renale;
• Glomerulonefrita cronică – progresivă, asociată adesea cu boala cronică de rinichi;
• Glomerulopatii rapid progresive – forme grave, cu deteriorare accelerată a funcției renale.

Cauze și factori de risc:

• Infecții streptococice, virale (hepatite, HIV);
• Boli autoimune (lupus, vasculite ANCA);
• Diabet zaharat (nefropatie diabetică);
• Amiloidoză, mielom multiplu;
• Medicamente (antiinflamatoare, antibiotice);
• Factori genetici sau ereditari.

Simptome frecvente:

• Hematurie (urină colorată roșu sau „cola”);
• Proteinurie (urină spumoasă, edeme);
• Edeme ale picioarelor, pleoapelor, abdomenului;
• Hipertensiune arterială;
• Oboseală, scădere în greutate;
• Oligurie (cantitate mică de urină), în cazuri severe.

Complicații posibile:

• Boală cronică de rinichi și necesitatea de dializă;
• Sindrom nefrotic cu risc crescut de tromboze și infecții;
• Hipertensiune arterială severă și dezechilibre electrolitice;
• Acidoză metabolică, anemie renală și boală minerală osoasă în stadiile avansate.

Diagnostic:
Evaluarea corectă presupune:

• Sumar de urină și examen microscopic – evidențiază hematurie, cilindri eritrocitari, proteinurie;
• Proteinurie pe 24 ore sau raport proteină/creatinină;
• Analize de sânge – uree, creatinină, albumină, colesterol;
• Imunologie – ANA, ANCA, complement, anticorpi anti-GBM;
• Ecografie renală – pentru excluderea altor cauze;
• Biopsie renală – indispensabilă pentru diagnostic de certitudine și stabilirea tratamentului.

Tratament:
Tratamentul variază în funcție de tipul glomerulopatiei și severitatea bolii:

• Medicație antihipertensivă (IECA, sartani) – protejează rinichii;
• Corticosteroizi și imunosupresoare – în formele autoimune;
• Diuretice – pentru controlul edemelor;
• Statine și anticoagulante – în sindromul nefrotic;
• Tratamentul bolii de fond – infecții, boli autoimune;
• Dializă – în stadiile terminale, până la posibilul transplant renal.

Prevenție și monitorizare:
Nu toate glomerulopatiile pot fi prevenite, dar:

• Controlul bolilor cronice precum diabetul și hipertensiunea;
• Tratamentul prompt al infecțiilor;
• Evitarea automedicației;
• Monitorizarea regulată a funcției renale (uree, creatinină, sumar urină);
• Stil de viață echilibrat, reducerea consumului de sare și proteine în exces.

Concluzie:
Glomerulopatiile sunt afecțiuni serioase ale rinichilor, care necesită diagnostic precoce, tratament specific și monitorizare atentă. Intervenția timpurie poate preveni complicațiile severe și pierderea ireversibilă a funcției renale.

Pentru consultații de specialitate, investigații avansate și planuri de tratament personalizate, vă puteți programa în cadrul secției de nefrologie sau consulta ghidul despre glomerulopatii.