Studiile electrofiziologice sunt investigații utilizate în depistarea tipurilor de aritmii, testând activitatea electrică a inimii pentru a descoperi locul unde își are originea un anumit ritm cardiac anormal.

• De a determina cauza unei aritmii
• De a aprecia gradul de eficiență a anumitor medicamente în tratarea aritmiilor
• Tratarea unei anumite afecțiuni prin distrugerea țesutului din interiorul inimii responsabil de semnale electrice anormale
• De a stabili dacă un pacemaker sau defibrilator cardiac poate constitui o soluție pentru aritmia investigată
• De a aprecia existența și gradul riscului de moarte cardiacă subită din cauza de stop cardiac

Acest tip de investigație presupune introducerea unui cateter (un tub subțire) printr-un vas de sânge, până în interiorul cordului. Cu ajutorul unui electrod, se trimit semnale electrice la inimă și se înregistrează activitatea electrică a acesteia.

Rezultatele acestor teste ajută la stabilirea unui diagnostic corect și, implicit, la alegerea unui tratament adecvat, fie că este vorba despre medicamente, implant de pacemaker, defibrilator cardiac, ablație sau intervenție chirurgicală.

• Pacientul trebuie să primească toate informațiile cu privire la medicația ce poate fi administrată în zilele premergătoare efectuării investigației;
• Sunt situații în care medicul poate dispune întreruperea unor tratamente medicamentoase cu trei – cinci zile înaintea efectuării investigației. De exemplu, pacienții diabetici trebuie să solicite indicații referitoare la administrarea medicației specifice patologiei sale;
• Înaintea investigației pacienții nu trebuie să consume alimente în seara ce precede ziua stabilită pentru efectuarea investigației;
• Rezultatele investigației pot fi neconcludente în cazul în care pacientul nu respectă indicațiile medicale referitoare la pregătirile premergătoare testului.

• Formularul de consimțământ cu privire la efectuarea testului se semnează de pacient înaintea efectuării testului electrofiziologic;
• Înainte de semnarea consimțământului, pacienții nu trebuie să ezite să solicite informații suplimentare cu privire la neclaritățile pe care le au în legătură cu investigația.

În primele zile sau săptămâni după operație, trebuie să vă recuperați. Plaga se va vindeca treptat. Vă veți simți mai bine. La început, s-ar putea să conștientizați prezența stimulatorului, dar după un timp nici nu-l veți mai observa.

Imediat după operație, ar trebui:

• Să mențineți plaga curată și uscată. Dacă observați că plaga este roșie, fierbinte, umflată, mai dureroasă sau începe să curgă lichid, sunați imediat medicul;
• Urmați instrucțiunile privind îmbăierea, schimbarea pansamentelor și reluarea activităților;
• Faceți doar mișcări ușoare cu brațul din apropierea stimulatorului cardiac. Evitați să vă întindeți, să ridicați și mișcările bruște, smucite. Pe măsură ce vă vindecați, creșteți gradual utilizarea brațului;
• Nu vă jucați cu stimulatorul și nu îl mișcați sub piele. Încercați să nu îl loviți sau să vă izbiți în el;
• Respectați programările la doctor;
• Păstrați tot timpul la dumneavoastră cardul de identificare al stimulatorului cardiac;
• Dacă starea dumneavoastră nu se îmbunătățește, sunați la medic. Nu așteptați până la vizitele de monitorizare.

În mod normal, vizita de monitorizare are loc la cabinetul medicului sau la clinică. Consultația nu este dureroasă. După o scurtă examinare, clinicianul sau doctorul, de obicei, atașează electrozii ECG pe piept.

Pune apoi bagheta pe piept și folosește dispozitivul de programare (calculatorul care comunică cu stimulatorul cardiac) pentru a afișa și tipări informațiile primite despre inimă și stimulatorul cardiac. Cu această informație, medicul poate verifica setările stimulatorului. Dacă sunt necesare modificări, acestea pot fi făcute pe loc. Va verifica de asemenea bateria stimulatorului.

Informați medicul sau clinicianul despre orice problemă apărută în legătură cu stimulatorul cardiac, cu inima sau, în general, cu starea dumneavoastră de sănătate. Este de asemenea un moment bun pentru a pune întrebări despre stimulatorul cardiac.

Perioada de recuperare pentru fiecare persoană este diferită, dar probabil că veți putea să reveniți la o viață normală cu mici schimbări. Plaga trebuie să fie complet vindecată înainte de a vă întoarce la activitățile zilnice obișnuite.

Discutați cu medicul dumneavoastră despre cât de repede vă puteți întoarce la serviciu, să conduceți mașina, să faceți exerciții fizice sau să mergeți în excursii.

Reprezintă o protecție efectivă împotriva acestor tulburări de ritm cardiac periculoase, cu frecvențe foarte rapide. Dispozitivul evită sau oprește la timp aritmiile ventriculare rapide și restaurează ritmul cardiac normal. Posibilitatea implantării unui defibrilator a salvat viețile a zeci de mii de oameni în ultimii ani.

Ritmul cardiac poate fi nu doar prea rapid, dar și prea lent; aceasta se numește bradicardie. În acest caz inima are o frecvență sub 60 de bătăi pe minut. În cazul persoanelor sănătoase aceste frecvențe nu au, în general, consecințe negative (de exemplu în somn sau la sportivi frecvența cardiacă poate coborî sub 60 fără probleme). Dar există afecțiuni cardiace ce determină o rată a inimii prea joasă, ce poate avea consecințe asupra pacientului. Acestea includ sindromul nodului bolnav și bradiaritmia absolută. Ținând cont că defibrilatorul implantabil poate acționa și ca un stimulator cardiac, el asigură o protecție optimă a pacientului în orice condiții.

Generatorul de impulsuri electrice este introdus sub piele (subcutanat) în zona mușchilor pieptului. De cele mai multe ori o anestezie locală este suficientă pentru această operațiune. În unele cazuri se poate să fie necesară anestezie generală.

Conectarea la inimă se face cu ajutorul electrozilor. În timpul operației aceștia sunt introduși printr-o venă până în interiorul inimii. Funcționarea defibrilatorului este apoi testată și ajustată în funcție de caracteristicile fiecărui pacient. Cei mai mulți dintre pacienți pot părăsi spitalul după aproximativ două – trei zile de la implant.

Bateria unui sistem de defibrilare implantabil are o durată de funcționare cuprinsă între 5 și 10 ani. Aceasta depinde de tipul și de frecvența impulsurilor emise de dispozitiv. Defibrilatorul a fost proiectat în așa fel încât să înregistreze și să ne anunțe cu privire la necesitatea schimbării bateriei cu suficient timp înainte de a se întâmpla aceasta. Ținând cont că bateria este o componentă esențială a defibrilatorului, în cursul operațiunii de schimbare a acesteia se va înlocui întregul dispozitiv. În acest caz doctorul face o incizie peste vechea cicatrice și îndepărtează vechiul defibrilator. Electrozii sunt fixați cât mai bine, sunt apoi verificați și, după toate acestea, noul dispozitiv este conectat, testat și introdus în buzunarul deja existent. Electrozii se schimbă doar în cazuri excepționale.

După ce ați părăsit spitalul, trebuie să lăsați să treacă un anumit număr de luni pentru a vă obișnui cu situația. Vorbiți cu familia și prietenii despre defibrilator. Deși acesta nu vă poate vindeca boala cardiacă de care suferiți, el vă poate oferi un grad ridicat de securitate. Îndoielile și temerile inițiale pot fi adesea depășite prin conversație.

Cei mai mulți dintre pacienți se adaptează repede la defibrilator. Pentru ei, acesta reprezintă șansa de a avea o viață activă din nou. În majoritatea cazurilor, defibrilatorul poate preveni efectul unor posibile tahicardii, permițând astfel o îmbunătățire reală a calității vieții.

Imediat după operație, trebuie să acordați atenție câtorva lucruri:

• Observați cicatricea și informați imediat medicul dacă devine roșie, se umflă sau supurează;
• În primele zile, evitați să mișcați prea mult umărul aflat pe partea implantului;
• Ulterior, mobilitatea umărului nu va fi restricționată și vă puteți mișca liber;
• Inițial, evitați ridicarea de obiecte grele;
• Hainele nu trebuie să fie prea strâmte în jurul umărului pentru a preveni iritații;
• După vindecarea completă a cicatricei, puteți reveni la un stil de viață activ, dacă medicul nu are contraindicații.

Puteți începe să fiți activ din nou la locul de muncă și acasă. Este adevărat că trebuie să evitați anumite activități:

• Cățăratul pe schele sau scări mobile;
• Sudura sau navigatul singur (din cauza riscului de amețeală);

Alte activități nu ridică probleme:

• Lucrul cu computerul sau echipamentele casnice este sigur;
• Defibrilatorul nu este afectat de câmpurile electromagnetice obișnuite dacă păstrați o distanță de cel puțin un braț față de sursă;
• Puteți folosi aparatura casnică fără restricții, dacă este împământată și nu încercați să o reparați singur.

În cazul declanșării unei tahicardii, defibrilatorul va încerca să o oprească mai blând prin stimulare antitahicardică.

Dacă aceasta nu are succes, se va aplica un șoc electric. Ce e de făcut:

• Căutați un loc unde să stați liniștit, chiar să vă întindeți, dacă se poate;
• Rugați pe cineva să stea cu dumneavoastră și să cheme ambulanța dacă simptomele persistă;
• Apelați medicul dacă vă simțiți rău după ce defibrilatorul a acționat;
• Dacă vă simțiți bine după șoc, puteți anunța totuși medicul, care vă va pune întrebări precum:
  
  • Ce ați făcut înainte de șoc?
  • Ce ați simțit (frică, greață, palpitații, slăbiciune)?
  • Cum vă simțiți după?

Pacienții înțeleg, în general, că șocul este necesar. Tulburarea de ritm este periculoasă – nu defibrilatorul. La fel și senzația de leșin – este provocată de aritmie, nu de șoc. Defibrilatorul oferă siguranța că situațiile critice pot fi gestionate.

Pacienții resimt șocul în mod diferit – ca o lovitură puternică sau dureroasă în piept. Mușchii pieptului și ai brațului se pot contracta puternic. Deși poate părea înfricoșător, această reacție arată că defibrilatorul își face treaba.