Reprezintă un grup de tulburări care implică sistemul de generare și transmitere a impulsurilor electrice necesare activității inimii. Fenomenele electrice preced și declanșează secvența fenomenelor mecanice care au ca rezultat activitatea de pompă a inimii (contracția inimii).

Transmiterea impulsurilor electrice se face prin intermediul celulelor specializate de la nivelul atriilor și ventriculelor.
Celulele specializate de la nivelul atriului poartă denumirea de nod sinusal sau nod sino-atrial.

Aici, are loc generarea primului impuls electric ce determină inima să bată în mod ordonat. Impulsul electric se transmite de-a lungul peretelui atrial la nodul atrio-ventricular (un alt grup de celule specializate situat la joncțiunea dintre atrii și ventriculi), unde are loc o întârziere mică (ce permite umplerea ventriculilor cu sânge din atrii) și ulterior se propagă printr-o rețea specializată la nivelul ambilor ventriculi prin cele două ramuri principale (dreapta și stânga).

Activitatea cardiacă normală constă în succedarea regulată a ciclurilor cardiace (relaxare/contracție) cu o frecvență în repaus, în stare de veghe, ce variază la adulți între 60 și 100 bătăi pe minut. Frecvența cardiacă e influențată de numeroși factori (activitate, stres, emoții, medicație, afecțiuni acute sau cronice).

Orice tulburare în secvența ciclurilor ca frecvență sau regularitate, prin apariția de stimuli electrici din alte zone decât cele obișnuite sau/și încetinirea, oprirea sau desincronizarea conducerii la orice nivel, constituie o tulburare de ritm/conducere.
Se traduce clinic prin apariția de palpitații, opriri, bătăi scăpate, amețeli, sincopă (pierderea cunoștinței), în funcție de durata și tipul de aritmie cardiacă.

Metode de diagnostic tulburări electrice de conducere

• LECG
• Test de efort
• Holter ECG 24/48 ore
• Studiu electrofiziologic
• Tilt test
• Event loop recorder

Tratament

• Medicamentos: antiaritmice
• Dispozitive antiaritmice implantabile ce au ca scop prevenirea, diagnosticul și tratamentul tulburărilor de ritm/conducere:
• Stimulatoare cardiace, inclusiv terapia de resincronizare;
• Defibrilatoare cardiace
• Proceduri cardiologie intervențională: tratamentul ablativ (întreruperea mecanismului de întreținere a aritmiei)
• Proceduri chirurgicale

Cele mai frecvente tulburări de ritm sunt:

Supraventriculare, cu origine de la nivelul atriilor:

• Tahicardia sinusală – creșterea frecvenței de descărcare a impulsurilor electrice de la nivelul nodului sinoatrial
• Bradicardia sinusală – scăderea frecvenței de descărcare a impulsurilor electrice de la nivelul nodului sinoatrial
• Extrasistolele atriale
• Prezența de impulsuri electrice de la nivelul atriilor din alte locuri decât din nodul sinusal
• Boala de nod sinusal (sindrom brahi-tahi)
• Tahicardia paroxistică supraventriculară
• Fibrilația atrială/flutterul atrial
• Sindroamele de preexcitație

Ventriculare

• Extrasistolele ventriculare – prezența de impulsuri electrice de la nivelul miocardului ventricular
• Tahicardia ventriculară
• Fibrilația ventriculară

O altă categorie de tulburări electrice sunt cele de conducere, adică blocurile, care pot fi situate la:

• Nivel atrial – blocuri sino-atriale;
• Nivelul nodului atrio-ventricular – blocurile atrio-ventriculare, ce reprezintă blocarea transmiterii impulsului electric de la nivelul atriilor la ventriculi, care pot fi fără semnificație clinică sau pot ajunge până la blocurile complete, cu indicație de implantare de stimulator cardiac;
• Nivelul ventriculilor – blocurile de ramură, ce reprezintă blocarea completă sau parțială a conducerii impulsului electric prin ramurile ventriculare (bloc de ram stâng sau drept, complet sau parțial), pot necesita implantul de stimulator cardiac, în funcție de asocierea acestora și de simptomatologie.

La pacienții la care este necesară administrarea de medicație care determină scăderea importantă a frecvenței cardiace, poate fi necesară stimularea cardiacă (implantul unui stimulator cardiac) pentru a preveni apariția sincopelor (episoade de pierdere a cunoștinței).