Insuficiența cardiacă este un sindrom complex determinat de incapacitatea inimii de a asigura debitul circulator necesar acoperirii nevoilor metabolice ale organismului, cu prețul creșterii simptomatice a presiunilor de umplere a cordului.

Principalele cauze ale insuficienței cardiace:

Cea mai des întâlnită cauză de insuficiență cardiacă este boala cardiacă ischemică, manifestată în principal prin infarctul miocardic. Boala cardiacă ischemică este cauzată, în principal, de ateroscleroza coronariană, adică îngustarea arterelor inimii prin depuneri de colesterol.

Factorii de risc pentru cardiopatia ischemică sunt: fumatul, colesterolul mărit, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat. Alte cauze de insuficiență cardiacă pot fi: hipertensiunea arterială netratată ce duce, în timp, la îngroșarea mușchiului cardiac și apoi la mărirea inimii și scăderea fracției de ejecție; afecțiunile valvulare – stenoza sau insuficiența aortică sau insuficiența mitrală în formele lor severe și prelungite, ce duc la suprasolicitarea și mărirea inimii; defecte cardiace congenitale care nu au fost corectate sau care au fost superficial tratate în copilărie.

Și excesul de alcool poate conduce la insuficiență cardiacă. Nici aritmiile nu trebuie neglijate, ele duc la slăbirea mușchiului inimii și, în final, la insuficiență cardiacă. Pot fi și cauze genetice: cardiomiopatia hipertensivă, cardiomiopatia dilatativă, etc.

Simptome asociate cu insuficiența cardiacă:

De cele mai multe ori, bolnavii menționează senzația de respirație grea (dispnee) la efort sau în repaus. De asemenea, printre simptome se regăsesc: oboseala, durerea toracică, palpitații, tusea noaptea sau la efort, edeme (creșterea în volum) a picioarelor, în special a gambelor, datorită acumulării de lichid în țesuturi, iar în formele grave și prelungite de insuficiență cardiacă apar scăderea în greutate, lipsa poftei de mâncare, senzație de greață.

Cum se diagnostichează această afecțiune:

Pentru diagnostic, este necesară monitorizarea evoluției, care este obligatorie, și sunt necesare următoarele investigații: ECG 12 derivații, ecocardiografie transtoracică, analize de laborator, radiografie pulmonară. În cazul pacienților selectați se indică efectuarea RMN, coronarografie, teste de viabilitate miocardică – ecocardiografie de stres, RMN, SPECT, PET, cateterism drept/stâng.

Nu trebuie să neglijăm importanța radiografiei toracice, utilă în depistarea cardiomegaliei, adică mărirea inimii, și care poate exclude alte cauze de dispnee date de boli pulmonare.

Tratamentul pentru insuficiența cardiacă:

Scopul tratamentului în insuficiența cardiacă se adresează mai multor direcții: reversibilității sau opririi progresiei remodelării și disfuncției cardiace, ameliorării capacității funcționale și a simptomatologiei, scăderii numărului de spitalizări, scăderii mortalității.

Metodele prin care se încearcă atingerea acestor scopuri sunt modificarea stilului de viață, tratament farmacologic și nonfarmacologic (intervențional/chirurgical, device-uri implantabile, implant aparat de modulare a contractilității cardiace, transplant cardiac).

Este importantă colaborarea din partea pacientului, precum și schimbarea stilului de viață. Această modificare presupune:

• Aderența la tratament
• Recunoașterea simptomatologiei
• Monitorizarea greutății
• Monitorizarea aportului de lichide
• Limitarea/interzicerea aportului de alcool
• Reducerea greutății la IMC <30 kg/mp
• Întreruperea fumatului
• Imunizare antipneumococică și antigripală
• Activitate fizică regulată

Tratamentul afecțiunilor asociate:

O atenție deosebită trebuie acordată și bolilor asociate deoarece unele medicații pentru acestea pot agrava insuficiența cardiacă. Interacțiunea dintre anumite medicamente reduc aderența la tratament (exemplu: betablocante și betaagoniști administrați în BPOC/astm) sau, din contra, interacțiunea dintre acestea agravează statusul clinic și prognosticul (cum ar fi cazul diabetului zaharat).

Principalele boli asociate ce necesită atenție la pacienții cu insuficiență cardiacă sunt: anemia, boala renală, boala pulmonară, diabetul zaharat, guta, dislipidemia, obezitatea, tulburările de somn, neoplaziile, disfuncția erectilă, adenomul de prostată, depresia.