Bypass-ul coronarian este o intervenție chirurgicală de revascularizare utilizată în tratamentul cardiopatiei ischemice, boala cauzată de insuficiența oxigenării mușchiului inimii pentru a îmbunătăți fluxul sanguin spre inima pacienților.

Boala se instalează datorită îngustării sau chiar obstrucției complete a arterelor coronare, artere responsabile de “hrănirea” inimii, aceasta ducând la apariția durerilor în zona pieptului, așa numită Angină Pectorală. Afecțiunile arterelor coronare apar atunci când aceste artere care aduc sânge pentru mușchiul cardiac (numite artere coronariene) devin blocate datorită obstrucției cu un material numit placă ce se formează la interiorul vasului de sânge.

Dacă blocajul este sever, pot apărea simptome precum:

•  Dureri toracice (angină);
•  Dificultăți de respirație;
•  În unele cazuri, infarct miocardic acut.

Bypass-ul coronarian este un tratament pentru aceste afecțiuni. În timpul acestei operații, o arteră sau o venă sănătoasă este recoltată din altă parte a corpului și este grefată pe artera bolnavă. Artera sau vena grefată ocolește porțiunea blocată din artera coronară. Prin by-pass aorto-coronarian se creează o “punte” care aduce sânge dintr-o altă zonă (artera aortă) și îl transportă în artera coronară astupată sau îngustată dincolo de zona de artera lezată. Astfel, artera coronară care primește un bypass va fi irigată normal cu sânge care va ajunge la teritoriul miocardic suferind. Acest nou pasaj va aduce sânge bogat în oxigen pentru mușchiul cardiac. Prin aceasta tehnică, cordul pacientului va redeveni normal vascularizat și vor dispărea simptomele bolii coronariene (angină, lipsa de aer) alături de scăderea riscului de accidente coronariene acute.

Multiple bypass-uri pot fi realizate în timpul unei intervenții în funcție de complexitatea și severitatea arterelor coronare implicate în procesul aterosclerotic. Aceasta este una dintre cele mai frecvente operații pe cord deschis realizate în lume. Medicii care o realizează se numesc chirurgi cardiaci (cardiovasculari sau cardiotoracici).

Bypass-ul coronarian nu poate fi făcut oricărui pacient cu arterele coronare bolnave. Multe persoane cu aceste afecțiuni pot fi tratate prin alte mijloace, cum ar fi schimbarea stilului de viață, medicamente, sau alte proceduri de revascularizare numite angioplastie. Bypass-ul coronarian poate fi o opțiune de tratament dacă pacientul are un blocaj sever pe o arteră coronară mare care alimentează cu sânge o zona importantă din mușchiul cardiac – mai ales dacă acțiunea de pompare a inimii a fost deja afectată. Poate fi o opțiune și dacă blocajul coronarian nu poate fi rezolvat prin angioplastie. În această situație bypass-ul este considerat cel mai eficient.

Dacă pacientul este candidat pentru bypass coronarian, scopurile intervenției sunt:

•  Îmbunătățirea calității vieții și scăderea frecvenței crizelor de angină pectorală și a altor simptome ale bolilor coronariene;
•  Reluarea unui stil de viață mai activ;
•  Îmbunătățirea capacității de pompare a inimii, dacă aceasta a fost afectată de un infarct miocardic;
•  Scăderea riscului de apariție a infarctului miocardic (la unii pacienți, cum sunt cei cu diabet zaharat);
•  Îmbunătățirea șanselor de supraviețuire.

Administrarea medicației conform rețetei și schimbarea modului de viață pot duce la scăderea riscului de blocare a arterei grefate. La pacienții care sunt candidați pentru acest tip de chirurgie, rezultatele sunt de obicei excelente: 85% dintre ei au o reducere semnificativă a simptomelor, un risc mai mic pentru infarct miocardic ulterior și scăderea riscului de deces în următorii 10 ani de la operație.

Mortalitatea în chirurgia coronariană la ora actuală este de 1%, fiind cea mai mică din chirurgia cardiacă. Deși apariția unor complicații în urma bypass-ului coronarian este improbabilă, riscurile sunt legate de:

•  Sângerarea sau infectarea plăgii operatorii;
•  Reacțiile la anestezie;
•  Febră;
•  Durere;
•  Accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic sau chiar decesul.

În general, riscul de apariție a complicațiilor este mai mare atunci când operația de bypass este făcută în urgență (spre exemplu, când este efectuată în timpul unui infarct miocardic), dacă pacientul are vârsta peste 70 de ani și dacă are un istoric de fumător. Riscul este mai mare și la pacienții care au și alte afecțiuni cum ar fi diabet zaharat, afecțiuni renale sau pulmonare sau afecțiuni ale circulației periferice. În ultimii 10 ani, riscul operațiilor pe cord deschis a scăzut spectaculos.

Recuperarea medicală cardiovasculară ameliorează semnificativ condiția fizică și psihică a bolnavului, ducând la creșterea ratei de supraviețuire.

Pentru pacienții care au suferit o intervenție pe cord deschis, recuperarea începe din prima zi după operație, în terapie intensivă. Se efectuează exerciții ușoare din decubit dorsal, din șezut la marginea patului și exerciții de respirație, care sunt foarte importante. A doua zi pe salon, pe lângă exerciții de ridicare de la marginea patului și mobilizări active sau pasive, se fac primii pași, urmând ca în ziua a 5-a pacientul să poată urca deja un etaj.

În cadrul recuperării cardiovasculare se vor efectua între 3-5 ședințe săptămânal. Este nevoie de minimum 12 săptămâni pentru obținerea efectului de antrenament. Odată obținut, nivelul de efort se va crește progresiv, în trepte, prin creșterea intensității sau a duratei efortului. Ulterior, pentru a menține acest efect de antrenament, se vor face minimum 2 ședințe săptămânale. Durata totală a recuperării este de aproximativ 3 până la 6 luni. O ședință durează între 40-50 minute, incluzând o perioadă inițială de încălzire de 10-15 minute, care pregătește organismul pentru efort.

Pacienții trebuie să fie conștientizați de importanța schimbării stilului de viață prin recomandări privind activitatea fizică, fumatul, greutatea corporală, dieta, tensiunea arterială, lipidele și diabetul zaharat, precum și evitarea solicitărilor psiho-emoționale intense și complexe.

Pentru mai multe detalii despre bypass, puteți vizita site-ul dedicat: www.by-pass.ro.