Tratamentul de urgență al IMA (infarctului acut de miocard)

Tratamentul infarctului miocardic acut este un tratament de urgență, cât mai rapid din momentul debutului, cu scopul reducerii zonei de necroză miocardică și a prevenirii complicațiilor. Cantitatea de mușchi care moare din lipsa de sânge poate fi redusă prin dizolvarea cheagurilor din arterele coronare și restabilirea circulației sângelui.

La debutul durerii, dacă aveți deja acest medicament în tratamentul dumneavoastră, puneți o tabletă de **NITROGLICERINĂ** sub limbă la începerea simptomelor. În cazul în care durerea nu dispare, se mai pot lua încă 2 tablete la interval de 5 minute.

Dacă simptomele nu au dispărut după 15 minute, chemați imediat salvarea! Atenție! Nu luați Nitroglicerină dacă nu v-a fost prescrisă de medicul dumneavoastră (deoarece există boli care pot fi agravate de administrarea acestui medicament!).

La spital, la departamentul de urgență se precizează diagnosticul prin examenul clinic și electrocardiogramă, apoi pacientul este transportat în unități speciale, denumite Infarct Center, unde se face supravegherea coronariană și se începe monitorizarea și tratamentul specific al infarctului de miocard acut.

Tratamentul constă în:

•  Montarea unei linii venoase;
•  Monitorizarea continuă a pacientului; (tensiune arterială, electrocardiogramă, stare generală);
•  Recoltarea analizelor de urgență;
•  Oxigenoterapie;
•  Nitroglicerină sublingual și perfuzie intravenoasă;
•  Analgezice (algocalmin, mialgin);
•  Aspirină (și eventual clopidogrel), heparină;
•  Tratament fibrinolitic (în cazul în care pacientul se prezintă la spital la mai puțin de 12 ore de la debutul infarctului miocardic acut) cu streptokinază sau alte trombolitice. Rolul acestor medicamente este de a dizolva cheagurile de sânge și de a restabili fluxul normal de sânge prin arterele coronare. Mărimea zonei din mușchiul inimii care a suferit infarctul poate fi scăzută dacă fluxul este restabilit foarte devreme. Dar timpul este de o importanță majoră! Dacă apar întârzieri, beneficiul metodei este scăzut;

O altă variantă de tratament pentru redeschiderea arterei coronare implicate în infarctul miocardic acut este angioplastia coronariană a arterei implicate în infarctul de miocard (în centrele în care există laborator de cateterism).

Se continuă tratamentul cu heparină, betablocante (de ex. metoprolol), aspirină și eventual clopidogrel, precum și alte medicamente care îmbunătățesc funcția inimii, în funcție de situația pacientului. Tratamentul anxietății (frecventă la pacienții cu infarct miocardic acut în primele 24-48 ore) constă în administrarea medicamentelor: diazepam, alprazolam, hidroxizin.

Ce trebuie să rețineți este că tratamentul medical nu este identic la toți pacienții care se prezintă cu infarct de miocard, el este diferit în funcție de starea clinică a pacientului, de localizarea infarctului de miocard, de apariția sau nu a complicațiilor.

În mod normal, pacientul cu IMA rămâne 24-48 ore în unitatea de coronarieni (în cazurile necomplicate) și ulterior este transferat în eșalonul doi – saloanele de urmărire postinfarct miocardic.

Vindecarea inimii

Medicii știu acum mai multe despre procesul de vindecare a inimii, și drept urmare pacienții primesc o îngrijire precoce mai bună după infarctul de miocard, iar perioada de timp care trebuie petrecută în repaus a fost scurtată.

În cazurile obișnuite, când fluxul de sânge rămas în arterele coronare este bun, procesul de vindecare începe rapid. Porțiunea de mușchi cardiac care a suferit o leziune permanentă va fi înlocuită de o cicatrice.

Infarctul de miocard poate lăsa anumite sechele, care sunt variabile și depind de:

•  Mărimea infarctului;
•  Dacă este un prim infarct sau o recidivă;
•  Starea arterelor coronare în totalitate.

Sechelele pot fi minime în următoarele cazuri: mulți pacienți acceptă să renunțe la fumat, să facă exercițiu fizic, să scadă în greutate, și după câteva luni de la infarct se refac foarte bine.

Există și posibilitatea existenței unor sechele:

•  Insuficiența cardiacă care provoacă greutate în respirație;
•  Persistența unei angine pectorale;
•  Apariția unor tulburări de ritm cardiac.

Aceste probleme trebuie depistate cât mai rapid cu putință – apariția lor după un infarct trebuie să vă îndrume către medicul dumneavoastră cardiolog! În funcție de rezultate, medicul va adapta tratamentul.

Convalescența și reabilitarea

Fiecare persoană în convalescență după infarct miocardic acut are două scopuri principale:

•  Dezvoltarea unui plan de refacere a capacităților sale pentru a trăi o viață cât mai apropiată de normal;
•  Controlul factorilor de risc pentru a reduce posibilitatea repetării infarctului.

În absența complicațiilor, pacienții nu trebuie să rămână în pat mai mult de 12 ore. Activitatea zilnică trebuie reluată progresiv, în mod individualizat, în funcție de starea generală, vârstă și capacitatea fizică a pacientului.

Stadiul 1 (zilele 1-2)

În timpul primei zile, pacientul(a) rămâne în pat, putându-se hrăni singur(ă) cu ajutorul unei mese-suport. Va primi asistență completă pentru toaletă. Cu ajutor, va realiza mișcări pasive ale brațelor și picioarelor.

În cea de-a doua zi, pacientul(a) poate sta pe marginea patului sau pe un fotoliu pentru 1-2 ore pe zi. El (ea) poate să-și miște activ mâinile/picioarele timp de 5-10 minute pe zi.

Stadiul 2 (zilele 3-4)

Pacientul(a) își poate face toaleta și se poate îmbrăca, dar păstrând poziția șezândă. Se poate așeza pe scaun sau fotoliu oricât de des dorește și se poate plimba prin salon.

În cea de-a patra zi, pacientul(a) poate face un duș în picioare sau așezat (utilizarea unui scaun reduce anxietatea și teama de a cădea). Face plimbări de 50-100 m sub supraveghere de câteva ori pe zi.

Stadiul 3 (zilele 5-7)

Pacientul(a) poate face plimbări de circa 100 m de 3 ori pe zi. Se poate bărbieri sau spăla pe cap (activități care presupun ridicarea brațelor deasupra capului). Poate să urce/coboare scări sub supraveghere.

De obicei, cele mai bune rezultate se obțin când în programul de recuperare sunt implicate mai multe persoane. Familia trebuie să fie înțelegătoare și să participe activ la programul pacientului. Însă, o familie excesiv de protectoare sau care are așteptări prea mari de la rapiditatea refacerii poate să îi întârzie progresele. Medicul este cel care indică creșterea progresivă a activității, exercițiile și tratamentul.

Externarea

Momentul externării variază în funcție de starea pacientului, de tipurile de tratament efectuate. Înainte de externare, pacienții primesc recomandări clare legate de tratament, regimul alimentar și activitățile fizice permise. Unele dintre activitățile care erau posibile anterior ar putea fi limitate după infarct. Cu toate acestea, pentru majoritatea pacienților sunt posibile adaptări și astfel își pot relua viața activă în mod satisfăcător, incluzând reluarea serviciului, acolo unde este cazul.

Recomandări la externare

Inițial, este indicat să evitați efortul fizic important, ridicarea de greutăți, să vă odihniți de mai multe ori pe zi. Cu trecerea timpului veți putea face mai multe activități și în funcție de modul în care le suportați.

Trebuie să evitați orice activitate care vă produce dureri toracice anginoase!

Este important să aveți întotdeauna la îndemână tablete de Nitroglicerină, pe care să le folosiți în caz de nevoie.

Un plan pe termen lung va include modalități de a reduce factorii de risc care ar putea conduce la repetarea infarctului de miocard.

Este esențială întreruperea definitivă a fumatului! La pacienții care nu mai fumează, în decursul anilor următori riscul de boală cardiacă a scăzut semnificativ.

Regimul alimentar corect are și el o importanță majoră. El include scăderea aportului de grăsimi și colesterol. În primul rând, trebuie redusă ingestia de grăsimi din carne și lactate. Adăugarea de fructe și legume proaspete la alimentație este benefică. În unele situații, scăderea colesterolului din sânge necesită utilizarea unor medicamente. În cazul pacienților hipertensivi, trebuie în același timp redusă utilizarea de sare.

Exercițiul fizic și activitatea fizică în general reprezintă un factor extrem de important pentru refacerea după infarctul miocardic. Este important să vă întrebați medicul în legătură cu nivelul de exercițiu fizic pe care îl puteți realiza. Veți fi pus în legătură cu specialiști în cardiologie recuperatorie, care vă vor îndruma în acest sens. Sub supravegherea acestora, în departamentul de reabilitare cardiacă, activitatea dumneavoastră fizică va fi monitorizată și îndrumată pentru o cât mai bună refacere fizică. Discutați fără inhibiții acest lucru cu medicul dumneavoastră.

Activitatea sexuală poate fi reluată numai după efectuarea unui test de efort la spital. Se consideră că activitatea sexuală poate fi reluată atunci când pacientul poate urca fără probleme două etaje.

Alte măsuri esențiale care trebuie luate în vederea scăderii riscului cardiovascular pe viitor sunt: controlul hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat și dislipidemie (dacă sunt prezente), controlul greutății și evitarea stresului. După un infarct miocardic sau în condiții de angină pectorală, nu este suficient să luați medicamente. Acestea pot fi ineficiente dacă nu luptați și împotriva factorilor de risc: obezitate, fumat, diabet zaharat, hipertensiune arterială, dislipidemie, sedentarism!

Tratamentul medicamentos pe care îl veți primi la externare trebuie urmat pe termen lung. El va conține câteva clase de medicamente esențiale, care nu trebuie întrerupte fără avizul medicului specialist.

Orice ajustare de doză sau de schemă terapeutică trebuie făcută numai cu avizul medicului!

Controalele medicale după infarct

După un infarct miocardic acut sau chiar după debutul anginei pectorale, pacienții trebuie să facă controale cardiologice periodice.

Acestea sunt esențiale pentru:

•  Supravegherea evoluției bolii coronariene (dureri toracice, oboseală, sufocare etc.);
•  Supravegherea controlului factorilor de risc discutați (greutate, tensiune arterială, diabet, colesterol, activitate fizică);
•  Eventuala efectuare de teste de efort pentru evaluarea răspunsului miocardului la exercițiu fizic.

Este foarte important să discutați cu medicul dumneavoastră cardiolog, programul de controale medicale pe care le veți efectua la spital sau la policlinica de care aparțineți.

Persoanele supraponderale sau obeze au un risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare chiar și atunci când nu au alți factori de risc. Excesul de greutate cauzat de grăsimi forțează inima să lucreze mai mult și dezechilibrează valorile colesterolului și glucozei din sânge.

Cum puteți afla dacă sunteți obez sau supraponderal?

Pentru a afla acest lucru, specialiștii utilizează doi indicatori: IMC (indicele de masă corporală) sau BMI (Body Mass Index) și CA (circumferința abdominală):

IMC (Indicele de masă corporală) este un indicator oficial de calculare a greutății corporale ideale, pentru o înălțime dată. Indicele de masă corporală ajută la stabilirea grupei de greutate în care se încadrează o persoană, gradul de obezitate, dar și pentru calcularea numărului de kilograme pe o persoană trebuie să le piardă sau să le câștige, pentru a ajunge la greutatea ideală. Este metoda care poate fi folosită, atât de bărbați cât și de către femei, cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 ani. Pentru a vă afla IMC-ul, utilizați următorul tool: calculatorul indexului masei corporale de la BMI-Club.

Interpretarea Indicelui de masă corporală

Formula de calcul al Indicelui de masă corporală (IMC)=greutate(kg)/[înălțime(m)]2

•  IMC sub 18.5 – subponderal
•  IMC 18.51 – 24.99 – greutate normală
•  IMC între 25 – 29.99 – supraponderal
•  IMC între 30 – 34.99 – obezitate de gradul 1
•  IMC între 35 – 39.99 – obezitate gradul 2
•  IMC peste 40 – obezitate de gradul 3 (obezitate morbidă)

CA (Circumferința abdominală) – grăsimea în exces se poate depune în mai multe părți ale corpului. Cea mai nocivă este grăsimea care se depune în regiunea abdomenului. Aceasta este cuantificată cu ajutorul acestui parametru. Foarte ușor și simplu poți să-ți măsori circumferința abdominală utilizând o bandă centimetru (croitorie) pe care o pui în jurul abdomenului.

În funcție de valoare, poți află dacă ești la risc sau nu. Persoanele supuse riscului sunt:

•  Bărbații cu o CA mai mare de 95 cm
•  Femeile cu o CA mai mare de 80 cm

Controlează-ți tensiunea!

Hipertensiunea arterială evoluează frecvent silențios, fără semne sau simptome care să alerteze pacienții asupra prezenței bolii. Din acest motiv, este importantă măsurarea la intervale regulate de timp a tensiunii arteriale (TA). Tensiunea arterială este caracterizată prin 2 valori. Prima – mai mare – se numește tensiune sistolică, a doua – mai mică – se numește tensiune diastolică. Diferența între cele 2 valori trebuie să fie aproximativ 40 – 50 mmHg.

Perioada de spitalizare în funcție de afecțiunea pacientului este de:

Viitorul Dvs.

Viitorul depinde de riscul noilor leziuni coronariene și miocardice și de sechelele celor care s-au produs.

Boala cardiacă are o imagine particulară în populație. Ea este deseori considerată o boală a oamenilor activi, cu o viață stresantă și încărcată de responsabilități, sau o boală a persoanelor care au făcut excese de-a lungul vieții.

Nu, boala cardiacă nu este apanajul persoanelor stresate și încărcate de responsabilități. Nu, boala coronariană nu este neapărat o boală dramatică și invalidantă.

Este mai degrabă o boală asupra căreia dvs. puteți acționa, dar numai prin adoptarea unui mod de viață sănătos și prin urmarea recomandărilor medicale primite. Scopul principal pe care vi-l puteți stabili poate fi să aveți o viață mai armonioasă și mai sănătoasă decât înainte de infarctul miocardic acut și acest scop poate fi atins cu siguranță!