Anatomia genunchiului

Articulatiile in general, sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc intre ele. Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului omenesc, este alcatuit din:

• suprafete articulare, acoperite de cartilaj: capatul distal al femurului (epifiza); capatul proximal al tibiei si suprafata posterioara a rotulei;
• mijloace de unire: capsula si ligamentele (colaterale medial si lateral, incrucisate anterior si posterior, patelar, etc)
• meniscurile intern si extern, se situeaza intre suprafetele articulare fiind doua formatiuni fibrocartilaginoase. Rolul lor este de a amortiza socurile si de stabilizare a genunchiului.

Leziunile meniscale (rupturile de menisc) – pot fi posttraumatice sau degenerative.

Cele doua meniscuri (meniscul intern si meniscul extern) pot fi lezate usor printr-o miscare de rotatie a genunchiului in timpul unui efort sustinut. Ruperea partiala sau totala a meniscului apare la o miscare brusca de torsiune sau de rotatie a coapsei, in timp ce piciorul sta pe loc (de exemplu, la intoarcerea brusca pentru a lovi mingea de tenis). Gravitatea unei rupturi depinde de localizare si extensie.

Ruptura de menisc – simptome

• Durere de intensitate moderata sau severa. Durerea intensa apare cand un fragment de menisc ramane intre femur si tibie;
• Tumefactie;
• Blocaje articulare.

Simptomele unei leziuni ale meniscului pot sa se remita spontan, dar frecvent simptomele persista si necesita tratament.

Tratament

Tipul de tratament este ales de catre medic, in functie de gradul leziunii meniscale, integritatea celorlalte structuri ale genunchiului, nivelul de activitate al pacientului, varsta acestuia, starea de sanatate generala si timpul scurs de la accidentare.

In cazul in care aceste leziuni necesita interventie chirurgicala aceasta poate fi o interventie chirurgicala artroscopica minim invaziva.