Daca v-am obisnuit cu mic-dejun-uri bazate pe cruditati, zic sa o tinem tot asa. Dar sa nu ne oprim doar aici. Astazi va propun o omleta cu urzici. Da, urzici. E plina piata de ele. Mici, curate si de-o multitudine de culori ce pleaca de la un frumos verde spre mov, violet, la coada. De n-ar pisca unele dintre ele, mai, mai ca le-ai servi asa, crude. De ce totusi urzici? Pentru ca ele sunt un adevarat miracol pentru organism. Printre altele , ele scad tensiunea, trateaza anemia, au un efect diuretic si ajuta la tratarea ulcerului si a hemoroizilor. De ajuns sa va conving?

Asadar, omleta. Versiunea din poza are pe lânga urzici un ardei iute rosu, pentru a ridica putin iuteala din farfurie dar si mozzarella. Pe care le puteti pune, ori ba. Depinde doar de voi.

Incepem, cum altfel, prin a spala ouale noastre in apa (nu rece, dar nici calda) cu un burete (de preferat tinut doar pentru oua) si detergent. Da, ouale se spala, se dezinfecteaza chiar, pentru a evita riscul infectarii cu Salmonella, de exemplu.

Dar sa revenim la omleta noastra. Oua spalate avem, 3 bucati, le spargem intr-un bol, le amestecam putin cu un praf de sare si piper proaspat rasnit. Pana ce acestea se odihnesc 2 minute, luam urzicile spalate si uscate pe cat posibil (lasate putin in sita la scurs, de exemplu) si le aruncam intr-o tigaie incinsa, cu fund antiaderent, in care am inmuiat un catel bun de usturoi in trei linguri de ulei de masline extravirgin. Dar daca preferam varianta iute, adaugam si un ardei iute rosu, taiat rondele. De nu, nu.

Punem deci urzicile si le lasam atât cât sa se-nmoaie. Doua minute la foc mediu, amestecând putin prin dansele.

Pe urma adaugam ouale batute si pastram focul mediu cat incepe omleta noastra sa prinda contur. Din exterior spre interior. Varianta frantuzeasca are in primul rand unt in loc de ulei si presupune o usoara aducere (cu o furculita, de exemplu) a marginilor spre interior pentru a permite lichidului sa se gateasca, dand continutului nostru o forma de valuri.  Ce ne dorim de la o omleta este ca acesta sa fie pufoasa, cremoasa, dar nu cruda. Acum, fiecare o face dupa bunul plac. Eu tind sa o las mai mult sa prinda putin de crusta.

O intoarcem cu ajutorul fuculitei ori lingura de lemn sau, de sunteti mai indemanatici, fara nicio unealta, din incheietura, ca pe clatita. Acum este momentul in care puteti pune deasupra bucatele mici de mozzarella care se vor topi usor, in mici ochiuri albe. Contrastul dintre verdele urzicii, rosul ardeiului si albul mozzarellei este mai mult decat vizual. Aromele sunt pe cat de diferite, pe atat de complementare (daca ma intrebati pe mine).

O mai lasam astfel la foc mic 3,4 minute maxim dupa care o scoatem pe farfurie sa se odihneasca nitel, ca are nevoie.

Merge perfect decorata cu un varf de busuioc, langa doua felii de paine integrala si cateva rosii cherry (sau de care aveti voi). Cu un pahar bun de lapte sa calmeze iuteala.

Sa aveti pofte!

De vreti sa ma gasiti, semnez condica zilnic pe Facebook, cu Alex E. Pandrea si pe
A la Thermomix ori va pot fi indrumator de vise culinare intr-unul din workshopurile tinute la cerere, pe diverse teme. De la paine la molecular, de la amator la avansat.