Ecografia transesofagiana este indicata in situatia in care ecocardiografia transtoracica nu poate vizualiza corespunzator structurile inimii.

Ecografia transesofagiana este preferabila pentru un diagnostic corect si precis.

Cand este indicata procedura?

Procedura este indicata la pacienti la care ecografia transtoracica nu permite vizualizarea corespunzatoare a structurilor sau functiilor inimii.

Este o metoda foarte precisa pentru colectarea informatiilor suplimentare in cazul plastiilor sau a repararilor valvulare. Procedura permite si verificarea functiunarii corespunzatoare a protezelor valvulare.

Se efectueaza de asemenea dupa un accident vascular cerebral sau periferic pentru detectarea surselor de unde a provenit acesta. Ecografia transesofagiana localizeaza precis tumori, depuneri de colesterol, calciu la nivelul peretului aortei, vegetatie datorata unei infectii.

Este necesara pentru confirmarea si precizarea mecanismelor prin care a aparut disfunctia.

Se utilizeaza pentru evaluarea precisa a leziunilor congenitale, pentru excluderea prezentei cheagurilor inainte de unele proceduri, cum ar fi conversia electrica a fibrilatiei atriale.

De asemenea poate fi utila in examinarea aortei toracice. 

Aceasta procedura este utila in monitorizarea functiei inimii in timpul interventiilor chirurgicale, ghidand medicatia. 

Contraindicatiile ecografiei transesofagiene

Contraindicatiile procedurii sunt legate in special de boli ale tractului digestiv superior, obstructii, ulcere esofagiene, diverticuli esofagieni, varice esofagiene, ulcer gastric si de traumatisme la nivelul coloanei cervicale.

Cum se desfasoara ecografia transesofagiana?

Procedura consta in introducerea unui tub flexibil ce are la capat o sonda care emite ultrasunete in esofag si stomac pentru a vizualiza cordul fara expunerea altor structuri, tubul digestiv fiind in imediata vecinatate a inimii.

Procedura este similara cu gastroscopia, se efectueaza dupa ce pacientul nu a mancat si baut timp de sase ore. Alimentatia se reia dupa doua ore de la efectuarea acesteia, dupa reluarea sensibilitatii la rece.

Examinarea nu e dureroasa, poate produce usoara neplacere, senzatie de varsatura ce apare la contactul sondei cu faringele si care dispare dupa inghitirea sondei.

Aceasta senzatie poate aparea in cursul investigatiei, la avansarea, respectiv retragerea sondei. Prezenta sondei in esofag nu interfera cu respiratia care se produce in mod normal pe nas. Se poate efectua cu anestezie locala sau cu sedare, in acest ultim caz procedura fiind mult mai comoda pentru pacient, insa impune prezenta echipei de anestezie si terapie intensiva si o monitorizare mai indelungata, pana la revenirea completa a constientei.

Dupa plasarea unor electrozi la nivelul toracelui pentru monitorizarea continua a electrocardiogramei, plasarea unei mansete pentru verificarea tensiunii arteriale si a pulsoximetrului pentru verificarea saturatiei oxigenului, se plaseaza o branula (un tub subtire flexibil din material plastic) la nivelul unei vene, de obicei a antebratului, pentru a se putea administra medicamente intravenoase necesare examinarii sau, la nevoie, in cazul aparitiei de complicatii.

Riscuri si complicatii

Complicatiile procedurii sunt rare, pot fi legate de lezarea tractului digestiv superior, de aparitia de modificari la nivelul ritmului cardiac, tulburari de respiratie.

Primul pas : Ma programez online sau sun la 0268 445 544