„Noi facem o operatie care trebuie sa reziste o viata de om.” Narcis Filipescu, Sef Sectie Chirurgie Cardiovasculara, Clinicco Brasov

21 august 2015

Din seria de interviuri realizate de catre Laura Popescu, pentru emisiunea „Sanatatea in realitate”, invitatul de astazi este domnul doctor Narcis Filipescu, medic specialist chirurgie cardiovasculara, sef sectie Chirurgie Cardiovasculara, Spitalul de Cardiologie Clinicco Brasov.

Stiu ca v-ati format in Franta. Ce v-a determinat sa va intoarceti in Romania si de ce ati ales Brasovul?

Intoarcerea mea in Romania a fost premeditata de mult timp. Eu am plecat in Franta cu gandul de a ma reintoarce intr-o zi. Am plecat pentru ca am dorit sa vad si alte idei, am plecat pentru ca simteam ca parca nu mi se ofera o sansa de a invata la un anumit nivel aceasta specialitate, iar intoarcerea mea a fost consecinta unei intamplari. M-am intors la Brasov pentru ca atunci cand eu m-am intors era singura clinica privata din tara, deci practic singura posibilitate de a ma intoarce la vremea respectiva.

Dar nu regretati?

Nu regret in nici un fel. Imi place Brasovul si mi-ar face mare placere sa raman aici, sa imi cresc copilul aici si, de ce nu, sa ma pensionez aici.

Scoala franceza, stim cu totii, este de elita. Ati adus tot ce stiati cu dumneavoastra?

E foarte greu sa compari cele doua scoli…In primul rand pentru ca eu nu cred ca exista o scoala de chirurgie cardiaca romaneasca. Asta e parerea mea sincera si o sustin in fata oricui. Scoala de chirurgie cardiaca frantuzeasca este o scoala…a doua scoala de chirurgie cardiaca recunoscuta din lumea asta (dupa cea americana).

Am adus multe cu mine, este evident ca lucrurile astea nu se pierd…in fond asta inseamna o scoala, ca aceste lucruri sa nu se piarda si cred ca le voi purta toata viata cu mine.

Sunteti chirurg cardiovascular. Explicati-ne un pic ce inseamna chirurgie cardiovasculara?

Chirurgia cardiovasculara cuprinde doua specialiati intr-una singura.  Chirurgia cardiaca este chirurgia care se ocupa de inima propriu-zis, adica de by-pass aortocoronarian, chirurgia valvulara (operatiile de protezari valvulare, plastii valvulare), chirurgia aortei ascendente si a crosei. Chirurgia vasculara este ce nu este inclus in aceasta parte a chirurgiei. Practic este vorba de chirurgia carotidei, chirurgia vaselor extremitatilor periferice, chirurgia aortei abdominale. Tot ce pleaca de la crosa aortei in jos este chirurgie vasculara.

Din cunostintele mele medicale, by-pass-ul imbina oarecum cele doua subspecialitati: chirurgia vasculara si chirurgia cardiaca

Ca si tehnica putem sa spunem ca aceasta tehnica deriva cumva din chirurgia vasculara pentru ca Alexis Carrel, pe care il consideram noi parintele by-pass-ului sa spunem asa, a fost un chirurg vascular care nu a operat pe inima.

El a imaginat aceasta tehnica de mult timp, practic cu 50 de ani inainte ca operatia in sine sa se poata realiza, numai ca aceste tehnici au devenit mai fiabile. Noi practic folosim acum aproape exclusiv pentru by-pass-ul aortocoronarian cele doua artere mamare. Cu doua artere mamare care sunt de-o parte si de cealalta a sternului putem sa revascularizam tot cordul.

Diferenta fata de by-passul cu vena este una de natura statistica: la 20 de ani noi spunem ca arterele mamare sunt permeabile intr-o proportie de peste 95%, iar in cazul venelor, in 10 ani jumatate din ele sunt inchise. Deci diferenta este evidenta. Acesta a fost si un motiv pentru care eu m-am dus in Franta, pentru ca eu am plecat din Romania in conditii in care pacientii de 50 de ani beneficiau de o mamara si doua vene si am ajuns in Franta unde bolnavii de peste 70-80 de ani beneficiau de doua mamare. Este evident de ce pacientul nostru de 50 de ani, tanar, care are o speranta de viata de cel putin 20 de ani nu ar beneficia de doua mamare. Acesta a fost unul dintre motivele care m-au determinat sa invat aceasta chirurgie arteriala cu doua mamare, care se poate face la toata lumea, indiferent de varsta, indiferent de comorbiditati si este o operatie de electie datorita fiabilitatii ei, adica rezistentei in timp. Noi facem o operatie care trebuie sa reziste o viata de om. Acesta este scopul chirurgiei de by-pass.

In cazul in care un om are pe parcursul vietii mai multe probleme la nivelul inimii si are nevoie chiar de mai multe interventii, acestea sunt posibile in clinica dumneavoastra? Nu este o problema daca se re-intervine in timp pentru ca a mai cedat o valva sau, sau stiu eu ce s-a mai intamplat?

Ce se intampla in mod frecvent, in timp, va dau doar un exemplu: pacient de 50 de ani pe care il operam, ii punem doua sau trei by-pass-uri, iar la 70-80 de ani el poate sa revina cu o stenoza aortica. Stim ca stenoza aortica degenerativa este boala varstnicului. Acest om, chiar daca si-a rezolvat o leziune, face alta boala (stenoza aortica) si trebuie din nou operat. Nu este, in principiu, nicio problema. Este o problema tehnica pentru noi (disectia pe un cord deja operat este un pic mai dificila), dar atat. Nu este absolut nici o problema.

Tot timpul aud in cercul meu de prieteni discutii de genul: care valva cardiaca e mai buna? Cea metalica sau cea sintetica? Cum se alege? Care sunt criteriile?

Vorbiti despre protezele mecanice si protezele biologice. Din pacate nu exista substitutul valvular perfect. Ideal, noi ar trebui sa avem o valva care sa nu se strice niciodata si care sa nu necesite nici un medicament. Din pacate nu avem acest substitut si de aceea trebuie sa facem de fiecare data un compromis. S-a stabilit pur si simplu o delimitare sa spunem…este vorba de varsta de 65 de ani, considerata actualmente o delimitare in alegerea celor doua proteze.

Practic, bolnavii sub 65 de ani sunt sfatuiti (pentru ca speranta lor de viata este mai mare de 2o de ani) sa aleaga o proteza metalica. Aceasta este indestructibila dar  are dezavantajul de a necesita tratament anticoagulant toata viata, care, in principiu, poate parea simplu dar nu este.

Pacientii peste 65 de ani, a caror speranta de viata sa spunem ca este undeva sub 20 de ani, ar necesita o proteza biologica anticoagulata care nu presupune administrarea acestor medicamente in fiecare zi. Nu mai trebuie facute analize lunare ca sa vezi cat este sangele de subtire sau de gros, dar aceasta valva se distruge in timp. Distrugandu-se in timp, iti pui problema daca vei mai reface operatia sau nu. De aceea, se face la pacienti cat mai in varsta.

Problema cu aceste valve biologice este ca, ele cu cat sunt puse la o varsta mai tanara, cu atat degenereaza mai repede. La un pacient de 60 de ani, spre exemplu, aceasta valva poate tine intre 10 si 15 ani. La un pacient peste 65 – 70 de ani, aceasta valva tine 20 de ani. Deci nu o mai schimbi niciodata. Problema este ca nu exista o delimitare neta. Varsta de 65 de ani este pur si simplu un reper. Tot timpul trebuie sa discut cu pacientul si sa luam decizia optima impreuna. Eu trebuie sa ii explic care sunt avantajele uneia si celeilalte si impreuna decidem care valva este mai buna pentru dansul.

Sunt oameni tineri, de exemplu de 50 de ani, care vor sa faca sport, vor sa schieze vor sa urce pe munte etc. Acestor pacienti nu poti sa le recomanzi o proteza mecanica, dar poti sa le explici ca o proteza biologica va degenera si poate peste 10 ani va necesita inlocuire. Insa multi accepta, tocmai din acest considerent. Este vorba de calitatea vietii, pentru ca vor sa aiba o viata simpla, lipsita de acest inconvenient: medicamentul zilnic, analize lunar, si prefera valva biologica.

De exemplu in Franta, cand eu am plecat, era o mare moda de a sfatui acesti pacienti (de 50-60 de ani) de a primi o valva biologica care ulterior sa nu mai fie reoperata clasic, ci sa primeasca o proteza intra-proteza. Practic, sa primeasca o proteza percutanata in proteza lui deja existenta. Se numeste valva in valva.

Faceti asa ceva si aici?

Absolut. Nu e nimic complicat.

    Află costurile acestei proceduri

    Sau contactează-ne tu la numărul: 0268 445 544