„După mai mult de un an de dureri și depresie cauzată de acestea, m-am hotarât, cu frică, să mă operez la șoldul drept, care trebuia înlocuit complet din cauza unei necroze de cap femural serios avansată. Problema care s-a pus instantaneu a fost „unde, la cine?”. Am consultat diverși medici și de fiecare dată mi s-a spus să mai amân, că e prea devreme, că nu se poate, că sunt prea tânăr. Durerile creșteau tot mai mult și viața devenea insuportabilă. Depresia era cruntă și nu mai voiam să fac nimic, stăteam toată ziua închis în casă și nu mai suportam pe nimeni lângă mine. Ingrijorați de situație, familia mea “a scotocit” internetul în lung și în lat și au descoperit că domnul doctor Balint Andor, de la Clinicco Brașov avea o suită impresionantă de intervenții de artroplastie totală de șold inclusiv la persoane tinere.

Cu greu, ei mi-au învins reticența și chiar dacă am fost sceptic, am mers la o consultație la dumnealui. Pentru prima dată după atâta timp am simțit că există cineva care chiar înțelege prin ce trec și după o serie de investigații medicale mi-a spus simplu că durerea dictează și că mă opereaza oricând sunt dispus să fac asta. Am fost pușin șocat. Mă așteptam din nou la amânări.

La internare am fost întampinat de o atmosferă caldă, relaxată și prietenoasă

La internare am fost întampinat de o atmosferă caldă, relaxată și prietenoasă, așa că aproape am uitat de frică. A doua zi am și intrat în operație la prima oră și dupa 24 de ore de terapie intensivă am fost întampinat de Lorand Szabo, kinetoterapeutul însarcinat cu recuperarea mea. Mi-a spus ca dacă mă țin de treabă, în 3 luni o să fiu ca nou.

După trei zile de la operația de artroplastie totală de șold, am coborât din pat și am mers singur la baie, sprijinit pe un cadru de mers. Începeam să cred ce mi-a spus în prima zi de gimnastică. După mai puțin de o săptămână de la operație și sub îndrumarea lui, deja mergeam în siguranță cu o singură cârjă, moment în care m-am externat. După încă trei săptămâni în care am aplicat sfaturile kinetoterapeutului, am renunțat și la acea cârjă și mă simțeam ca nou. Și nici nu trecuseră cele trei luni prognozate! La aproximativ jumătate de an de la intervenție, mi-am dat seama că dansez „ca pe vremuri” la o nuntă. Apoi am urcat pe munte, am alergat, am jucat tenis, volei și totul a reintrat în normal.

Uitasem că am o „piesă schimbată” când, după un an jumatate de la „ieșirea din service”, a început să mă deranjeze șoldul stâng. Nici nu am mai stat pe gânduri, nu voiam să trec din nou prin experiența anterioara protezării șoldului drept. De această dată am avut mai mult curaj și am lucrat mai intens, profitând la maximum de sala de gimnastică din incinta spitalului, dar și de experiența vastă a kinetoterapeuților. În scurt timp îmi voi relua activitățile obișnuite și cel mai probabil voi uita, din nou, că am „piese de schimb”.

Nu îi voi uita pe cei care mi-au fost alături de la internare și până la ieșirea din spital. Cu toții, de la recepție la doamnele îngrijitoare, infirmiere și asistente și până la cadrele medicale superioare, transmit o stare pozitivă și de siguranță care este absolut necesară pacientului.  Ma bucură enorm faptul că există și în țara noastră un asemenea „sanctuar medical” și că am avut oportunitatea să fiu tratat – și nu exagerez când spun VINDECAT, nu doar trupește ci și sufletește.

Recomand fără reținere Clinicco tuturor celor care își doresc să fie tratați ca OAMENI.

Cu multă recunoștință și respect.”

Tudor Droahnă.