Insuficienta cardiaca este un sindrom complex determinat de incapacitatea inimii de a asigura debitul circulator necesar acoperirii nevoilor metabolice ale organismului cu pretul cresterii simptomatice a presiunilor de umplere a cordului.
Cea mai des intalnita cauza de insuficienta cardiaca este boala cardiaca ischemica, manifestata in principal prin infarctul miocardic. Boala cardiaca ischemica este cauzata, in principal, de ateroscleroza coronariana, adica ingustarea arterelor inimii prin depuneri de colesterol.
Factorii de risc pentru cardiopatia ischemica sunt fumatul, colesterolul marit, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat. Alte cauze de insuficienta cardiaca pot fi: hipertensiunea arteriala netratata ce duce, in timp, la ingrosarea muschiului cardiac si apoi la marirea inimii si scaderea fractiei de ejectie; afectiunile valvulare - stenoza sau insuficienta aortica sau insuficienta mitrala in formele lor severe si prelungite, ce duc la suprasolicitarea si marirea inimii; defecte cardiace congenitale care nu au fost corectate sau care au fost superficial tratate in copilarie.
Si excesul de alcool poate conduce la insuficienta cardiaca. Nici aritmiile nu trebuie neglijate, ele duc la slabirea muschiului inimii, si, in final, la insuficienta cardiaca. Pot fi si cauze genetice: cardiomiopatia hipertensiva, cardiomiopatia dilatativa, etc.
De cele mai multe ori bolnavii mentioneaza senzatia de respiratie grea (dispnee) la efort sau in repaus. De asemenea, printre simptome se regasesc: oboseala, durerea toracica, palpitatii, tusea noaptea sau la efort, edeme (cresterea in volum) a picioarelor, in special a gambelor, datorita acumularii de lichid in tesuturi, iar in formele grave si prelungite de insuficienta cardiaca apar scaderea in greutate, lipsa poftei de mancare, senzatie de greata.
Pentru diagnostic este necesara monitorizarea evolutiei este obligatorie si sunt necesare urmatoarele investigatii: ECG 12 derivatii, ecocardiografie transtoracica, analize de laborator, radiografie pulmonara. In cazul pacientilor selectati se indica efectuarea RMN, coronarografie, teste de viabilitate miocardica - ecocardiografie de stres, RMN, SPECT, PET, cateterism drept/stang.
Nu trebuie sa neglijam importanta radiografiei toracice, utila in depistarea cardiomegaliei, adica marirea inimii si care poate exclude alte cauze de dispnee date de boli pulmonare.
Scopul tratamentului in insuficienta cardiaca se adreseaza mai multor directii: reversibilitatii sau opririi progresiei remodelarii si disfunctiei cardiace, ameliorarii capacitatii functionale si a simptomatologiei, scaderii numarului de spitalizari, scaderii mortalitatii.
Metodele prin care se incearca atingerea acestor scopuri sunt modificarea stilului de viata, tratament farmacologic si nonfarmacologic (interventional/chirurgical, device-uri implantabile, implant aparat de modulare a contractilitatii cardiace, transplant cardiac).
Este importanta colaborarea din partea pacientului precum si schimbarea stilului de viata. Aceasta modificare presupune:
O atentie deosebita trebuie acordata si bolilor asociate deoarece unele medicatii pentru acestea pot agrava insuficienta cardiaca. Interactiunea dintre anumite medicamente reduc aderenta la tratament (exemplu betablocante si betaagonisti administrati in BPOC/astm) sau din contra, interactiunea dintre acestea agraveaza statusul clinic si prognosticul (cum ar fi cazul diabetului zaharat).
Principalele boli asociate ce necesita atentie la pacientii cu insuficienta cardiaca sunt: anemia, boala renala, boala pulmonara, diabetul zaharat, guta, dislipidemia, obezitatea, tulburarile de somn, neoplaziile, disfunctia erectila, adenomul de prostata, depresia.
